Trenurile de mare viteză constituie una dintre cele mai importante realizări tehnologice ale celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea.
Apariţia lor a fost determinată în primul rând de mediul concurenţial existent în domeniul transporturilor, fiind necesar să se contracareze expansiunea transportului rutier – consecinţă în primul rând a numărului tot mai mare de persoane deţinătoare de automobile – dar şi a celui aerian, pe măsură ce acesta a devenit tot mai accesibil pentru populaţie.
Faţă de acestea, transportul feroviar de mare viteză s-a impus ca fiind mai sigur, mai confortabil, mai ecologic dar şi mai rapid în cazul distanţelor medii de călătorie.