Război electronic. Teorie și aplicații

Războiul electronic este definit în general, ca o acţiune militară prin care se urmăreşte utilizarea energiei electromagnetice în scopul determinării, explorării, reducerii şi prevenirii folosirii ostile de către un potenţial adversar a spectrului electromagnetic, concomitent cu favorizarea utilizării în scopuri proprii a acestuia. Importanţa implementării principiilor definitorii ale războiului electronic în structura doctrinară a războiului modern este pe deplin justificată prin faptul că o gestionare eficientă a spectrului electromagnetic (implicit, a celui informaţional) conferă un avantaj hotărâtor în câştigarea supremaţiei în câmpul de luptă actual. În consecinţă, marea majoritate a doctrinelor armatelor avansate ale lumii consideră războiul electronic ca fiind o parte integrantă a luptei armate, iar echipamentele şi sistemele electronice specifice acestuia sunt poziţionate la un nivel de importanţă cel puţin egal cu celelalte mijloace de luptă.

Având ca ţintă definitorie ilustrarea unor aspecte teoretice şi aplicative de bază ale războiului electronic în domeniul echipamentelor şi sistemelor radar şi de (tele) comunicaţii, lucrarea de faţă reprezintă o extensie firească a principiilor fundamentale prezentate în volumul publicat anterior în cadrul aceleeaşi edituri şi intitulat Război electronic. Fundamente teoretice.