Procesarea semnalelor în receptoarele de război electronic de non-comunicații

Războiul electronic cuprinde ansamblul acţiunilor militare care implică utilizarea energiei electromagnetice pentru a determina, exploata, contracara, reduce şi preveni acţiunile ostile în spaţiul electromagnetic, precum şi măsurile care asigură desfăşurarea în siguranţă a acţiunilor trupelor proprii şi/sau aliate.

Scopul strategic al războiului electronic este acela de controla şi folosi spectrul electromagnetic pentru maximizarea eficienţei operaţiilor militare ale trupelor proprii, respectiv de a produce inamicului interzicerea, întreruperea, degradarea, derutarea în folosirea întregului spectru electromagnetic concomitent cu asigurarea folosirii depline a acestuia de către trupele proprii şi/sau aliate.

Domeniul de acţiune al războiului electronic are două mari componente: război electronic de comunicaţii şi război electronic non-comunicaţii.

Războiul electronic de non-comunicaţii s-a dezvoltat odată cu utilizarea radarelor în cel de al II-lea război mondial şi este axat, în principal, pe protecţia platformelor militare şi orientat, din punct de vedere tehnic şi tehnologic, către sistemele radar care funcţionează în benzile radar UHF şi superioare. În cadrul războiului electronic de non-comunicaţii, măsurarea caracteristicilor semnalelor şi ale emiţătoarelor reprezintă un punct central, sistemele aparţinând acestei categorii de război electronic fiind necesar să detecteze prezenţa şi să identifice echipamentele şi performanţele acestora.