Dezvoltarea compilatoarelor moderne necesită cunoașterea teoriei limbajelor formale și tehnici de compilare eficiente, adaptate la cerințele actuale ale pieței de software. Descrierea limbajelor de programare prin metode generative, date în principal de gramatici independente de context și gramatici regulate, precum și metode de recunoaștere/traducere prin automate/translatoare finite și automate/translatoare push-down reprezintă fundamentul dezvoltării unui translator, în particular, al unui compilator.
Fiecare capitol se încheie cu o sinteză, grafuri de cunoaștere (preluate din ontologia implementată în Protégé) și un set de întrebări de control și exerciții.